Întrucât mulți dintre voi (părinții) m-ați întrebat, am zis să vă povestesc cum facem noi în familie cu electronicele. 🙂
De când era mititel, băiatul meu cel mare (actualmente de 12 ani) era tare pasionat de fire și butoane, ca aproape toți copiii de vârsta lui.
Noi, în schimb, am fost foarte stricți cu ecranele. Maximă utilitate, distracție marginală. Am preferat offline-ul, natură, joacă în aer liber, pentru că am zis că oricum are toată viața înainte să stea cu ochii în ecrane. Zero telefoane. Zero tablete. Doar calculator. Și foarte puține minute pe săptămână, sub supraveghere (Hour of code, Scratch, etc.).
