Scriu acest articol stând pe o stâncă de calcar, pe malul Dunării, pe o insulă dintre Constanța și Ialomița, unde se desfășoară Atlantykron. În fundal se aude John Lennon cu ”Imagine”. Mai devreme a fost Queen. În fața mea, e o forfotă de pești care se mănâncă unul pe altul, o barjă tocmai a trecut…
Acum am o pauză de la ceva care nu credeam că poate exista în România… O experiență incredibilă, o educație ”altfel”. Se numește Atlantykron.
Prietenii noștri de la Știință&Tehnică ne-au invitat cu cățel cu purcel în această …. tabără, să-i zicem. Eu îi spun o experiență ”intellectual challenging”.
A început pe 2 august și durează 10 zile. În fiecare an. De 30 de ani!
Conferințe sub sălcii, oameni hiper-faini, fizicieni de renume mondial, experți în crearea/distrugerea țărilor, mecatronică, conferințe cu NASA, Caltech, JPL, fizică cuantică, teoria haosului, matematică, radio-amatorism, cercetători care vin cu invențiilor lor, oameni de business, vizionari, futurologi, scriitori SF, lansări de cărți, printare 3D, game design, Fibonacci, Personal Branding, online marketing, astronomie, biologie, fractali, etc. Dar sunt oameni și din alte spectre: spiritualitate, yoga, kayak, tir cu arcul, tipi-în-picioare-pe-plăci-vâslind-pe-Dunăre, badminton, fotbal american, etc. și multe alte minuni. E un melanj incredibil aici. Și toți conviețuiesc în pace unii cu alții, pentru câteva zile. Români, americani, germani, francezi și o grămadă de alte nații.
Copiii aleargă între cursuri, teenagerii fac baie in Dunăre într-un spațiu securizat, adulții se plimbă cu scăunelele de la corturi la diversele conferințe. Există radio-ul taberei, există ziarul taberei, cu noutățile de peste zi.
Cum ziceam, Atlantykron anul acesta a împlinit 30 de ani. 30 de ani! Vă dați seama? Este uriaș. Câți dintre Dvs. ați auzit până acum de Atlantykron? Și din aceștia, câți ați conștientizat potențialul uriaș pe care îl are pentru:
- schimbarea paradigmei educaționale din România
- îmbunătățirea la nivel individual a copiilor prezenți a șanselor lor în viață
- evoluția noastră personală și colectivă?
Știți cât de ciudat este să auzi la radioul insulei anunțuri în fiecare zi ”S-a găsit un telefon model …./portofel …. Proprietarul este rugat să vină la cortul radio să-l ridice.”?
Știți cât de ciudat și nenatural este să vezi o încredere debordantă, telefoane/laptopuri lăsate peste tot la încarcat, fără frică de a fi furate?
Știți cât de ciudat este să nu mai vezi încrâncenare, fițe, aere de superioritate, acea alergătură continuă?
Știți cât de ciudat este să vezi oameni diverși, pasionați, vorbind de la care este garda lor favorită în lupta cu săbii laser în Războiul Stelelor până la fizica sub-atomică? De la prelegeri științifice de un nivel hiper-înalt, până la concursuri de melci între copii? Concepte, idei, educație altfel.
Știți cât de ciudat este să vezi oamenii, la sala de mese, colectând TOȚI selectiv? Punându-și singuri caserolele de plastic la caserole de plastic uzate, metalul la metal, resturile alimentare rămase în butoiul destinat porcilor din sat? Este o civilizație anormal de normală.
Știți cât de ciudat este să îți zică copiii că lor le place enorm de mult că au învățat lucruri super tari, că au vorbit în direct cu cei de la NASA care manevrează robotul Curiosity și cu cei care pregătesc următorul robot ce va fi trimis peste 2 ani? Că ei vor să învețe mai mult despre ionosferă, că vor să lanseze un satelit și că își fac planuri împreună cu alți copii să PREDEA și ei alte subiecte celor interesați?
Știți ce impact are asupra creierului unui copil/adult să stai sub o salcie cu niște oameni care au o anvergură globală? Să îi asculți, să intri în debate cu ei, să faci noi conexiuni? Să simți cum ți se crapă capul în două de la epifaniile care vin pe bandă rulantă?
Trăim câteva zile o adevărată dezintoxicare. Fără telefoane (oricum nu e semnal pe insulă), dar cu acces la internet de mare viteză. Berea costă între 5-7 lei. Un meniu întreg (la liber) este 26 lei. Mâncarea, făcută la cazan, este excelentă! Dormim la cort, soluțiile anti-țânțari sunt la mare căutare, în special între 8-10 seara. Dimineața la ora 8 ne trezește o melodie de copii super-haioasă: ”Ursuleții s-au trezit – Bună dimineața”. Rock, folk, muzică gregoriană, techno, Florian Pitis reloaded, chitări peste tot.
Suntem un grup de ciudați, oameni care caută răspunsuri, oameni generoși, oameni interesanți. Tineri, bătrâni, corporatiști sau antreprenori, decani și savanți.
Oricât aș încerca eu să povestesc despre Atlantykron, nu pot să reușesc decât să transmit o penibilă vagă imagine.
Oricum, dacă vreodată vă bate gândul să doriți să evoluați (măcar din perspectivă științifică), să rețineți acest nume – Atlantykron. Cine știe, poate chiar tu vei o sămânță pentru schimbarea în bine a ta, a celor din jurul tău, a României sau la nivel planetar!
Noi, la Kidibot, vom incorpora în acțiunile noastre destinate copiilor multe dintre conceptele/ideile/oamenii pe care i-am întâlnit aici. Pentru că toți copiii din România merită o educație informală mai bună decât dacă ar emigra.
