Cred că aveam vreo 20 de ani când am avut un moment definitoriu al vieții mele.
Am fost invitat la o zi de naștere, la o terasă în Regie. La masă erau câțiva prieteni de-ai mei, care, la un moment dat au început să vorbească despre geopolitică, strategie militară și macro-economie și multe alte subiecte, care mă depășeau cu mult intelectual.
Îmi aduc aminte cum mă uitam la ei, încercam să-mi forțez creierul să contribuie și el la discuție, să adauge o plusvaloare, dar, cam degeaba. Zâmbeam frumos, dădeam din cap și cam atât.
