Am hrănit pisicuțe orfană de pe stradă.
Am găsit o pisicuță pe stradă și am hrănit-o cu câteva rămășițe de sandwich. Apoi a mai venit una. Și încă una. În total patru. Și partea haioasă a fost că atunci când am ridicat sandwich-ul din fața primei pisici ca să îl rup în patru, ea nu m-a zgâriat ci a început să miaune ca o sirenă de ambulanță. (Pentru că erau orfane le-am dat și nume: cea care mieuna ca o sonerie, una tigrată am numit-o Tărcățica, un motan negru și gras l-am numit Cărbunaș, o altă pisică tot neagră a ajuns să poarte numele de Vampirina, iar ultimul era un motan negru cu o singură pată albă, așa că i-am spus Yng și Yang.) Erau foarte, foarte, foarte drăguțe.