Autor lucrare:
Într-o lume înghețată, sub cerul albastru-cenușiu, casele se ridică ca niște sanctuare ale liniștii. Casele mici fortărețe împotriva frigului, cu acoperișurile lor înclinate, acoperite de stratul gros de zăpadă. Fiecare fereastră este o poveste, o lumină caldă care strălucește în întuneric. În interior, oamenii se adună în jurul șemineelor, încercând să-și încălzească sufletele la fel de mult ca și trupurile.
Deodată flăcări dansează în ferestrele lor, încălzind pereții de lemn și topind zăpada care se așterne în jur. Fumul se ridică în coloane subțiri, ca umbrele fantomatice ale unor spirite ancestrale. În mijlocul acestui peisaj, o casă se remarcă. Este veche, cu grinzi de lemn sculptate și o ușă masivă. Flăcările îi învăluie pereții, creând umbre ciudate pe zăpadă. Oamenii spun că această casă are o poveste, că a mai fost martora unor evenimente tragice și că sufletele celor care au trăit aici încă-i mai bântuie încăperile.
În spatele casei, un copac se înalță spre cer. Ramurile sale nu sunt goale, iar trunchiul este încărcat de zăpadă. Strălucirea flăcărilor se strecoară printre crengi, creând un joc de umbre și lumini pe pământul alb.
Acest tablou de iarnă cu case în flăcări este o priveliște misterioasă și fascinantă, care ne reamintește că nimic nu ne poate feri de pericole. În fiecare detaliu, se ascunde o poveste, o emoție, o amintire, lăsându-te înghețat ca martor trist și neputincios al tragediei, în fața focul ce dansează într-un spectacol etern…
