Uriaşul cel egoist – poveste de Oscar Wilde

13 puncte bonus

6 rezolvări

Romană

“Uriașul cel egoist” scrisă de Oscar Wilde spune povestea unui uriaș care avea o grădină foarte frumoasă, în care copii se jucau atunci când ieșeau de la școală. Când s-a întors acasă după șapte ani, uriașul a văzut copii jucându-se în grădina lui și i-a gonit. A ridicat un gard mare în jurul grădinii și de atunci nimeni nu a mai intrat acolo. Când a venit primăvara, uriașul a observat că în grădina lui încă era iarnă. Grădina Uriașului era foarte frumoasă. Copiilor le plăcea să se joace în ea. În fiecare după-amiază, când veneau de la școală, obișnuiau să intre în grădina cea mare și minunată cu flori și piersici.
Dar Uriașul era egoist. Într-o zi când s-a întors acasă după șapte ani de ședere la prietenul său, a văzut copiii jucându-se în grădină. A strigat supărat și ei au fugit. Uriașul a decis să nu permită nimănui să se joace acolo. Așa că a construit în jurul grădinii un zid înalt. A încuiat poarta și a pus o tăbliță pe care scria că persoanele care intră în grădină vor fi pedepsite.
Săracii copii nu aveau alt loc unde să se joace. Nu le plăcea să se joace pe drumul prăfuit și plin de pietre. Apoi, primăvara a venit în toată țara. Doar în grădina Uriașului egoist era încă iarnă. Nu au înflorit flori și nu au cântat păsări. Singurii vizitatori au fost zăpada și gerul care au vopsit toți copacii în argintiu. Vântul nordic a mugit acolo în fiecare zi.
Uriașul s-a întrebat de ce primăvara a trecut pe lângă grădina lui. În grădina lui era mereu iarnă.
Într-o dimineață a auzit muzica minunată a unei păsări cântătoare la fereastra sa. A sărit din pat și a privit afară. A văzut o priveliște minunată. Copiii se strecuraseră printr-o gaură în perete și stăteau pe crengile copacilor care îi întâmpinau cu bucurie și cu flori. Doar într-un colț era încă iarnă. Un băiețel rătăcea în jurul copacului și plângea. Era prea mic pentru a urca.
Inima uriașului s-a topit și a ieșit în grădină. Copiii au fugit când l-au văzut iar în grădină a revenit iarna.
Dar când l-a pus pe băiețel în copac, acesta a înflorit imediat. Băiatul și-a pus brațele în jurul gâtului său mare și l-a sărutat. Alți copii au observat schimbarea comportamentului uriașului, așa că și ei s-au întors. Uriașul a doborât peretele și a început să se joace cu ei. Voia să-l vadă pe băiețelul pe care îl pusese în copac dar acesta plecase.
Anii au trecut și a îmbătrânit și a slăbit. Și-a dat seama că copiii erau cele mai frumoase flori dintre toate care existau în grădină.
Într-o dimineață de iarnă, a văzut un copac acoperit cu minunate flori albe și fructe argintii. Sub el stătea băiețelul. A fugit repede la băiat dar a observat câte două răni în palmele și pe piciorușele băiatului. El a spus furios că îl va ucide pe acel om crud care l-a rănit, dar copilul i-a spus că acestea sunt rănile Iubirii. În plus, i-a spus Uriașului că a venit să-l ducă în grădina sa, care era Paradisul. În acea după-amiază, Uriașul a fost găsit mort sub copac.